Cum ne vom petrece sfarsitul lumii?
Pentru unii numaratoarea inversa a Apocalipsei a inceput deja! Va fi oare 21.12.2012
ultima zi a Umanitatii si a intregului Pamant, dupa cum au prezis anticii mayasi? Vom
trai si vom vedea. Intre timp, pentru ca asteptarea sa fie mai usoara, iata ce prevad
scenariile Sfarsitului Lumii:
1. Waterworld: Lumile scufundate
2012. Ghetarii continentali s-au topit, apa a inghitit intregul Pamant, iar cei cativa supravietuitori
– refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas
din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala, undeva in nord.
Sau in sud.
Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An
Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel,
a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele:
apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi
constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala aProtocolului
de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin
urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta
sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a
planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse
. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn
Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi
nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune
politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai
urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici,
dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana
si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate
Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a
consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.
– refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas
din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala, undeva in nord.
Sau in sud.
Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An
Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel,
a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele:
apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi
constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala aProtocolului
de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin
urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta
sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a
planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse
. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn
Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi
nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune
politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai
urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici,
dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana
si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate
Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a
consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.
Mai dramatica decat orice alta glaciatiune precedenta: poate si pentru faptul ca resursele alimentare sunt de-acum putine, iar noi nu mai suntem demult vanatori… Curentul Golfului s-a oprit si peste Pamant s-a abatut pe neasteptate Marele Inghet.
Un echilibru chimic precar: iata pe ce se bazeaza Curentul Golfului, marele "uscator" natural care imblanzeste clima tarilor udate de Atlantic. Pacat ca acest curent s-ar putea bloca, iar cand acest lucru se va intampla, enorma cantitate de apa dulce eliberata de topirea gheturilor va modifica raportul dintre apa dulce si sarata (motorul beneficului flux) si Terra va fi cuprinsa pe neasteptate de Marele Frig. Nu-i deloc SF, s-a intamplat deja. Cu mai bine de 11.000 ani in urma, calota glaciara care acoperea America de Nord s-a topit, Curentul s-a “defectat”, iar temperaturile in Europa au scazut cu 5 °C pe parcursul unui singur deceniu. S-ar putea intampla din nou? Marile glaciatiuni sunt cauzate de factori atat climatici, cat si astronomici, si este putin probabil ca doarcresterea emisiilor de gaze cu efect de sera sa provoace o noua Era Glaciara cu aceeasi rapiditate. Si totusi, potrivit studiilor mai multor specialisti in climatologie, ne apropiem cu pasi repezi de o noua glaciatiune. Intr-o noua Era Glaciara, unicele tari inca locuibile vor fi cele ale Lumii A Treia. Cum ne vor primi oare cei de-acolo?
Un echilibru chimic precar: iata pe ce se bazeaza Curentul Golfului, marele "uscator" natural care imblanzeste clima tarilor udate de Atlantic. Pacat ca acest curent s-ar putea bloca, iar cand acest lucru se va intampla, enorma cantitate de apa dulce eliberata de topirea gheturilor va modifica raportul dintre apa dulce si sarata (motorul beneficului flux) si Terra va fi cuprinsa pe neasteptate de Marele Frig. Nu-i deloc SF, s-a intamplat deja. Cu mai bine de 11.000 ani in urma, calota glaciara care acoperea America de Nord s-a topit, Curentul s-a “defectat”, iar temperaturile in Europa au scazut cu 5 °C pe parcursul unui singur deceniu. S-ar putea intampla din nou? Marile glaciatiuni sunt cauzate de factori atat climatici, cat si astronomici, si este putin probabil ca doarcresterea emisiilor de gaze cu efect de sera sa provoace o noua Era Glaciara cu aceeasi rapiditate. Si totusi, potrivit studiilor mai multor specialisti in climatologie, ne apropiem cu pasi repezi de o noua glaciatiune. Intr-o noua Era Glaciara, unicele tari inca locuibile vor fi cele ale Lumii A Treia. Cum ne vor primi oare cei de-acolo?
Peste 30 de purtatori de pacemaker, altfel sanatosi, au murit pe neasteptate, toti deodata. Ceilalti aleargaterorizati prin orase, fugariti de carduri de pasari ingrozite care si-au pierdut simtul orientarii. Cei care n-au cazut prada panicii se pot totusi bucura de spectacolul aurorelor boreale la latitudini neobisnuite.
Drame si splendori provocate de alterarea polurilor magnetice terestre. Multe legende antice par a face aluzie la schimbari repetate de directie a axei terestre. Un eveniment care, potrivit anumitor predictii, s-ar putea repeta. Unii geologi preocupati de trecutul planetei noastre au descoperit ca schimbarile climatice au coincis aproape intotdeauna cu modificarile campului magnetic al Terrei. Ce legatura ar putea fi intre cele doua fenomene nu este deocamdata prea clar; dar spun ei, disparitia brusca a unor intregi specii, survenita de mai multe ori in trecut, ar coincide cu brustele modificari ale campului magnetic. Si nu este vorba de evenimente intamplate in ere geologice indepartate: se zice ca, in timpuri relativ recente (acum mii de ani), pozitia polurilor era foarte diferita de cea actuala. (Unii vorbesc chiar de o inversare a Polului Nord cu Polul Sud). Si ca o noua rasturnare ar provoca cutremure devastatoare de-a lungul faliilor scoartei terestre si maree gigantice, generate de miscarile de pe fundul oceanelor. O perspectiva demna de un diluviu universal in toata puterea cuvantului. In cele din urma, cu instabilitatea geologica a Pamantului nu te poti pune: adica, atunci cand planeta isi pierde “cumpatul” nu prea poti face mare lucru pentru a “dezamorsa” catastrofele. Expertilor, prin urmare, nu le ramane decat sa exploreze diferitele straturi de sub scoarta terestra pentru a incerca sa inteleaga cat mai multe despre natura planetei noastre.
Drame si splendori provocate de alterarea polurilor magnetice terestre. Multe legende antice par a face aluzie la schimbari repetate de directie a axei terestre. Un eveniment care, potrivit anumitor predictii, s-ar putea repeta. Unii geologi preocupati de trecutul planetei noastre au descoperit ca schimbarile climatice au coincis aproape intotdeauna cu modificarile campului magnetic al Terrei. Ce legatura ar putea fi intre cele doua fenomene nu este deocamdata prea clar; dar spun ei, disparitia brusca a unor intregi specii, survenita de mai multe ori in trecut, ar coincide cu brustele modificari ale campului magnetic. Si nu este vorba de evenimente intamplate in ere geologice indepartate: se zice ca, in timpuri relativ recente (acum mii de ani), pozitia polurilor era foarte diferita de cea actuala. (Unii vorbesc chiar de o inversare a Polului Nord cu Polul Sud). Si ca o noua rasturnare ar provoca cutremure devastatoare de-a lungul faliilor scoartei terestre si maree gigantice, generate de miscarile de pe fundul oceanelor. O perspectiva demna de un diluviu universal in toata puterea cuvantului. In cele din urma, cu instabilitatea geologica a Pamantului nu te poti pune: adica, atunci cand planeta isi pierde “cumpatul” nu prea poti face mare lucru pentru a “dezamorsa” catastrofele. Expertilor, prin urmare, nu le ramane decat sa exploreze diferitele straturi de sub scoarta terestra pentru a incerca sa inteleaga cat mai multe despre natura planetei noastre.
Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.
Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga apesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.
Intr-o dimineata te trezesti intr-un pat de spital. Cum vei fi ajuns acolo? Te ridici cu greu si ratacesti pe coridoare, intr-o tacere ireala: toate geamurile sunt sparte, paturile rasturnate, nimeni in jur sa-ti explice ce se intampla. Nici afara, in oras, nu-i tipenie. Mergi printre masinile abandonate pana cand gasesti primul raspuns intr-o bucata de ziar vechi: intreaga tara a fost contaminata de un virus letal transmis la om de animale de laborator care au luat-o razna. Cei sanatosi au fugit de frica celor infectati, agresivi si insetati de sange, iar intreaga natiune se afla incarantina.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, conditiile aflate la baza unei pandemii sunt in numar de trei: aparitia unui virus nou, agresivitatea lui si… “rabdarea”de care este capabil sa dea dovada. Tocmai aceasta din urma ne pune la adapost de un atac la scara planetara cu un virus de talia fiorosului Ebola, letal in 70% din cazuri. Dupa nasterea ingineriei genetice, posibilitatea ca cineva sa dezvolte un virus capabil sa respecte “regulile de aur” ale OMS reprezinta pentru multi un adevarat cosmar. Totusi, nu-i nevoie sa privim atat de departe: ne ajung “pandemiile” noastre seculare: foamea si setea, de exemplu.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, conditiile aflate la baza unei pandemii sunt in numar de trei: aparitia unui virus nou, agresivitatea lui si… “rabdarea”de care este capabil sa dea dovada. Tocmai aceasta din urma ne pune la adapost de un atac la scara planetara cu un virus de talia fiorosului Ebola, letal in 70% din cazuri. Dupa nasterea ingineriei genetice, posibilitatea ca cineva sa dezvolte un virus capabil sa respecte “regulile de aur” ale OMS reprezinta pentru multi un adevarat cosmar. Totusi, nu-i nevoie sa privim atat de departe: ne ajung “pandemiile” noastre seculare: foamea si setea, de exemplu.
